Va redau interviul mai jos:
azi stăm de vorbă cu o domnișoară nu doar foarte frumoasă ci și extrem de talentată. Cântă la un instrument greu dar al cărui sunet este ca viața. Am studiat și eu acest instrument când eram în școala generală dar trebuie să recunosc că deși muzica mi-a plăcut de mic, instrumentul acesta a fost și înger și demon pentru mine. Înger când îmi ieșea ceea ce trebuie sa cânt și demon când, în ciuda numeroaselor ore de studiu, melodia se încăpățâna să nu-mi iasă.
Dar din mâna invitatei noastre de azi vioara, căci despre vioară e vorba, vorbește toate limbile muzicale posibile. Plânge atunci când povestea de dragoste e tristă, e veselă atunci când vorbește despre frumusețea vieții. Invitata mea a făcut parte timp de treisprezece ani din cea mai de succes trupă de profil din România: Amadeus. Despre planurile ei de acum și despre tot ce înseamna muzica pentru ea, vorbim azi cu Alexandra Gromik. Așa că, Alexandra, let’s talk music.
Hello Alexandra și mulțumesc pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor mele. Încep prin a te întreba despre instrumentul la care cânți: ce înseamnă vioara pentru tine? Cum crezi că ar fi viața ta fără vioară?
• Vioara face parte din viața mea. Încerc să-i deslușesc secretele de la vârsta de 7 ani, când am avut primul contact cu acest minunat instrument. Consider acel moment foarte norocos, mai ales că în familia mea nu a fost niciun membru cu educație muzicală astfel încât să fiu îndrumată în acest sens. Nu știu cum ar fi viața mea fără vioară…nu știu de ce mi s-ar întâmpla asta :)…nu pot să-mi imaginez…probabil aș face foarte mult sport, m-aș axa în totalitate pe latura asta, pentru că face parte din stilul meu de viața.
Nu aș dori să insist prea mult pe momentul despărțirii tale de trupa Amadeus Electric Quartet, trupă în care ai activat totuși timp de treisprezece ani. Momentul a fost puțin șocant pentru fanii tăi și ai trupei. Acum, la ceva vreme de la acel moment, privind la rece, cum vezi decizia de atunci?
• A fost un moment neașteptat pentru mine și pentru multă lume. Nu am prea vorbit despre asta și multe lume nu știe ce s-a întâmplat exact. A fost un moment când oamenii care nu mai trebuiau să facă parte din viața mea s-au selectat. Așa privesc lucrurile. A fost o lecție de viață din care am avut de învățat foarte multe iar acum am luat totul ca pe un nou început. A fost un an foarte ofertant, în care nu am avut restricții la cântat și în care am acceptat orice provocare, de la a cânta dubstep la evenimente de cycling sau a cânta cu o trupă de coveruri live 100%, mulțumesc D-lema că mi-au dat ocazia asta, m-au ajutat foarte mult să mă dezvolt ca muzician, la a cânta la Dinner In The Sky deasupra pământului la 50 de metri.Deși cu un succes mondial extraordinar, stilul pe care îl abordezi este unul de nișă în România destinat se pare mai mult evenimentelor exclusiviste și nu publicului larg. Cât de frustrant este să vezi că un artist ca tine, cu studii muzicale extrem de serioase, cu un background muzical excepțional, este depășit în promovare de diverși artiști mult mai puțin talentați dar cu piese mult prea ușoare și mai ușor de digerat de publicul larg? Putem spune oare că produsul tău este unul de lux și care nu se adresează maselor ci doar către cei care știu să-l guste?
• Ceea ce mă bucură este faptul că văd în jurul meu multe violoniste care promovează instrumentul nostru, prin stilul din ce în ce mai comercial abordat de fiecare în parte. Iar în afară au apărut foarte mulți instrumentiști care aduc muzica clasică prin prelucrări și sound-uri noi aproape de sufletele cât mai multor oameni pentru ca astfel spectrul publicului s-a mărit.
• Frustrant să fii depășit în promovare nu este, pentru că noi nu concurăm cu cei care sunt extrem de comerciali. Oamenii care ne ascultă știu exact de unde să ne ia, să ne urmărească fiecare pas, pentru că ei sunt interesați de activitatea noastră. Există un public pentru toți.
Când erai mică și te apucai de vioară te vedeai în rolul de acum sau te visai ca prim-solistă a unei orchestre simfonice?
• Când eram eu mică nu exista nimeni nicăieri care să promoveze stilul actual. Aveam puține variante după ce terminam Conservatorul, cum ar fi să intri într-o orchestră sau să fii profesor. În jurul anului 2000 am auzit de Vanessa Mae, care revoluționase vioara.De aici a și pornit ideea domnului Adrian Ordean să înființeze un cvartet electric.Din muzica de cameră și cea clasică, care sunt preferații tăi? Dar din muzica ușoară?
• Sunt foarte mulți. Pot enumera un exemplu de români cum ar fi Voces si Alexandru Tomescu.Alexandru Tomescu.
Te-a tentat vreodată să renunți la vioară? Să fii doar o interpretă vocală? Care ar fi șansele să se întâmple așa ceva?
• Din păcate vocal nu am talent. Mi-ar fi plăcut foarte mult să am voce, dar Dumnezeu m-a înzestrat cu un har minunat, acela de a putea înțelege un instrument și de a-l practica.
Spune-mi te rog mai multe despre proiectul tău actual.
• Proiectul meu este foarte la început, mai am multe de organizat. Important este acum că am acumulat experiență și știu ce pași urmează să fac. Trebuie să am răbdare pentru că uneori devin foarte entuziasmată și vreau să fac multe lucruri deodată, apoi mă liniștesc și le iau pe rând. Toată activitatea o postez pe pagina mea de Facebook, deci toate noutățile vor apărea acolo.
Hai să vorbim puțin despre ce se aude acum pe radiourile comerciale de la noi. Ce părere ai despre piesele astea pe care la auzim non-stop? Despre versurile lor? Ca o absolventă de conservator, poți să-ți dai liniștită cu părerea și despre calitatea compozițiilor.
• Trendul actual îmi place mai mult decât cel din anii trecuți. Bpm-ul s-a mai liniștit, piesele au devenit mai melodioase și nu mai sunt repetitive. Cât despre versuri am observat că transmiterea unui mesaj a devenit din ce în ce mai importantă. Ne îndreptăm în direcția bună :)
Nu ți se pare că in ultimul an și ceva, se promovează, peste tot în lume în industria muzicală, o vulgaritate și o mediocritate excesive? Parca accentul se pune exclusiv pe imaginea de femeie ușoară, vulgară iar calitatea actului artistic e mult diminuată?
• Nu neapărat. Trebuie să știi să selectezi și oamenii au început să facă asta. Sunt din ce în ce mai pretențioși și artiștii simt asta, de aici pornește și concurența. Și-au dat seama ce face diferența, și anume actul artistic pe care se pune accent foarte mult.
Care e piesa ta preferată?
• Am așa multe…depinde de stare…acum ascult mult Sam Smith-„I’m not the only one”Cu ce artist din toată lumea asta ți-ar face plăcere să cânți alături pe scenă?
• Cu Yanni…la nebunie!
Care e cartea cu cea mai mare muzicalitate dintre cele pe care le-ai citit? De ce?
• Una din cărțile mele preferate este „Dans, dans, dans” de Haruki Murakami. Un citat din carte: „dansează cât ține muzica”…Unde te putem vedea și asculta în viitorul apropiat?
• Pe pagina mea de Facebook –Alexandra Violin postez tot ce fac. Concertele mele sunt de obicei la petreceri private…am în plan să fac un concert pentru prieteni :)
Un mesaj pentru fanii tăi?
• Pregătesc multe surprize!
Alexandra, îți mulțumesc mult pentru amabilitate și îți urez mult succes in continuare.
• Mulțumesc și eu!
Ii multumim jurnalistului pentru acest interviu si speram sa gasim mai multe cu Alexandra in viitor!
